"D-zeu să-l odihnească acolo unde e! M-a emoţionat
vestea.
După ce-am plecat din Vişeu, îl sunam de fiecare dată când era ziua
lui. Ce placere mi-ar fi făcut să-l pot suna şi azi. Mi-a fost tare drag! A fost
un om care, sub masca de o simplitate de nedescris, ascundea o enciclopedie
activă în multe domenii şi o plăcere de a conversa şi evoca amintiri dragi lui. Te făcea, prin felul de a povesti, părtaş al evenimentelor.
N-am mai avut
niciodată după acea un director care să-şi cheme câte o mână de colegi la cafea în oraş şi cu un aer jovial să întreţină discuţii plăcute pe tot felul de
teme. Ce frumoase au fost acele vremuri...
Şi să nu uit că primul meu domiciliu în Vişeu a fost la voi acasă. Ne-a sugerat să stăm la el până ne rezolvăm
locuinţa. Care director ar mai fi făcut aşa ceva? Doru tocmai reuşise la Baia Mare la liceu, tu
te-ai stabilit la Cugir şi mama cu tatăl tău s-au trezit fără copii. Ne-au înfiat pe mine şi pe încă o
colegă, tot clujeancă şi tot psihopedagog.
O, ce vremuri! (...)"
Persoana din al cărui mesaj am citat a scris şi ceea ce am postat aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu