joi, 19 septembrie 2013

Gânduri

Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea tatălui meu. Sau mâine, după cum e scris în registrul de la biserică. Oricum, e un secol.

Poate credeţi că numai în septembrie şi ianuarie îmi amintesc de tata. Vă înşelaţi. Sunt foarte multe situaţii în care încerc să-mi imaginez ce-ar face tata, ce-ar spune tata... Am scris câteva proze scurte în care e amintit tata, în diverse situaţii.

Mai jos, voi da câteva link-uri.

http://literatoamna.blogspot.ro/2013/09/papusile-mele.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2012/11/deformatie-profesionala.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2012/08/tancul.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2012/07/inginera-de-branza-ma-fac.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2012/06/prima-vacanta-mare.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2011/11/difuzorul.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2010/10/la-cantina.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2010/10/paturile.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2010/06/cum-se-recita-o-poezie.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2010/06/numeralul_01.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2008/04/poveste-de-iarn.html

Poate aceste încercări ale mele au doar o valoare sentimentală. Oricum, pot să caracterizeze un om. Şi nu orice om, ci un pedagog de excepţie, un model de urmat.

Niciun comentariu: