O emisiune de Cristina Șoloc

România veritabilă: Vișeu de Sus - Noblețea maramureșenilor (@TVR1)

https://www.youtube.com/watch?v=sbsEY_lU6gg

1 noiembrie 2020

 Marius Terțan a fost împreună cu Puiu și Iana în cimitirul din Vișeu de Sus. Au aprins lumânări la mormintele părinților și bunicilor și au dus flori. Apoi au făcut câteva fotografii. Mi le-a trimis și mie.

Toderică

Am aflat cu surprindere că vărul Toderică, după ce a fost internat câteva săptămâni în spiralul orăşenesc din Borşa, a fost adus acasă. I-a cedat inima.

Teodor Grad (rudele şi prietenii îi spuneau Toderică ) a fost profesor de Biologie în Săcel, comuna lui natală, avea gradul didactic I, a fost apreciat de comunitate şi a deţinut funcţia de director al şcolii între anii 1965-1974 şi 1982-1989. A fost şi primar al comunei.

Când mă gândesc la el, mi-l amintesc ca elev al recent înfiinţate Şcoli Medii Mixte din comuna Vişeu de Sus (1952). Noi locuiam în clădirea şcolii, tatăl meu fiind cel care a primit sarcina de a organiza liceul. Pe atunci, era o singură clasă de liceu, elevii din împrejurimi fiind cazaţi în internat.

Într-o zi, când încă nu eram înscrisă la grădiniţă, au venit doi elevi să o anunţe ceva pe mama. Unul dintre ei era Toderică, iar pe celălalt nu l-am cunoscut.

Toderică m-a întrebat:

- Ce faci, Mioara?

- Mă joc.

Ce le puteam răspunde la cinci ani?

- Toderică, îi faci curte fetei domnului director?

- E vara mea!

În acel timp, eu m-am ridicat de la masa pe care desenam şi am luat câteva surcele de brad, frumos făcute de tata. I le-am înmânat lui Toderică.

- Arată-mi cum se face o curte!

Toderică a intrat în joc. A luat două surcele, le-a aşezat paralel, a pus deasupra altele două, perpendiclar pe primele, dar paralele între ele. A continuat în acelaşi mod. După un timp, pe podea se afla o incintă care semăna cu casele din bârne pe care le construiau maramureşenii. Astfel am aflat cum i se face curte unei fetiţe.

Îmi mai amintesc că eram deja în clasa a şasea. Ne pregăteam să mergem la o nuntă la Săcel. Era prima nuntă la care partcipam. Pentru că nu aveau în grija cui să ne lase, părinţii ne-au luat cu ei.

Mă văd în casa mătuşii Ileana. Într-un interval mic de timp s-a căsătorit Dumitru, fiul cel mare al mătuşii şi al uncheşului Toader, dar şi Toderică, al doilea fiu al familiei.

Într-o cameră erau aranjate mese pentru miri, familişti şi rude, iar în cealaltă cameră era tineretul. Eu am preferat compania tinerilor. Acolo era interesant, acolo erau mulţi dintre verii mei, pe unii doar atunci i-am cunoscut. Atunci am văzut cum se rostesc strigături în timp ce muzicanţii, un ceteraş şi unul cu zongura, cântă. Era ceva ce nu văzusem nici în filme. Parcă văd cum îşi dădeau rând şi, în timp ce spuneau "ai, hai şi iar hai...", puneau palma stângă peste cea dreaptă şi apoi schimbau ordinea.

Pentru noi, cei mici, mătuşa pregătise un pat, cu paie şi câteva cergi, într-o magazie. Eram eu mică sau de ce acea construcţie mi s-a părut enormă? Era mult mai înaltă decât toate celelalte din jurul ei. ( O vedeam din tren, când treceam pe viaduct, şi aşa recunoşteam casa mătuşii Ileana.)

Toderică s-a căsătorit cu Florica, o învăţătoare drăguţă. Ne vedeam mai des cu ei decât cu verii care rămăseseră la ţară. Ne vedeam când erau consfătuiri ale cadrelor didactice, de Ziua învăţătorului sau când veneau să se aprovizioneze de la Vişeu de Sus sau să vadă vreun spectacol.

De când am plecat din Maramureş, ne-am întâlnit mai rar. Vorbeam uneori la telefon, ne vedeam la unele evenimente care aveau loc în timpul vacanţelor şcolare. I-am trimis cărţile mele, mi-a trimis monografia, alcătuită de profesoara de istorie Elena Grad, cu titlul SĂCEL – VATRĂ DE ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE MARAMUREŞEANĂ, apărută la Editura Societăţii Culturale PRO Maramureş "Dragoş Vodă", Cluj-Napoca, 2000.

De acum, Toderică nu ne va mai suna. 

Pe blog găsiţi ce a scris Teodor Grad despre tata şi despre anii de după război, ani în care se reorganiza şcoala.

https://memoriile-familiei.blogspot.com/2007/12/toderic-i-amintete-iv.html


https://memoriile-familiei.blogspot.com/2007/12/toderic-i-amintete-iii.html


https://memoriile-familiei.blogspot.com/2007/12/toderic-i-amintete-ii.html


https://memoriile-familiei.blogspot.com/2007/12/toderic-i-amintete-i.html 

Au trecut 15 ani

         Invitată de o vecină, am participat azi la o parte din slujbă. Am mers mai devreme. Nu ştiam cât durează slujba şi nici când încep parastasele. Am ascultat o vreme, dar gândurile mele au plecat pe alt drum.

         Am mers să pun câteva lumânări. S-au împlinit azi 15 ani de când l-am condus pe tatăl meu pe ultimul său drum. Era o zi la fel de rece, la fel de senină. Cu mulţi dintre cei care erau atunci în cortegiul mortuar nu m-am mai întâlnit. Pe mulţi nu i-am mai văzut. Unii nici nu mai pot fi văzuţi. De aceea, merg uneori cu lumânări la vreun cimitir, la vreo biserică. Şi mă gândesc...

          Şi biserica la care ne-am cununat, în care ne-am botezat şi cununat fiicele s-a schimbat. A fost zugrăvită din nou, i s-a refăcut acoperişul, au fost refăcute gardurile, au fost plantaţi arbuşti ornamentali. Nu am putut să fac fotografii în interior, dar am făcut afară. Le postez mai jos. 

Biserica în luna noiembrie

O fotografie

E fotografia pe care mi-a trimis-o Doru în 4 decembrie 2015. În mesaj scrie: "în ziua în care mama ar fi împlinit 90 de ani".

Crucea din stânga e a părinţilor, lângă ea e a Ninei. Candelele şi trandafirii au fost depuşi de fratele meu şi soţia lui.

Anunţ

În această vară, am publicat o completare de tiraj al cărţii Printre amintiri. 

Cine vrea să aibă cartea în bibliotecă este invitat să îmi scrie pe Facebook, pe adresa de e-mail deja anunţată în precedenta postare sau pe adresa poştală:

Str. Gh. Lazăr, Nr. 14
Cugir, jud. Alba. 

În câteva zile, poate să citească această carte. 

Precizare

Am aflat că mai sunt persoane care doresc să citească acea carte pe care am publicat-o în 2010. Voiam să le spun să citeasca pe saitul Editurii online Semănătorul. Am văzut că link-urile nu mai funcţionează.

Din motivele de mai sus, mă văd în situaţia de a vă pune la dispoziţie un alt link, care încă e activ. Dacă doriţi să citiţi cartea, vă rog să îmi scrieţi la adresa electronică mtirenescu pe yahoo.com, pe Facebook sau pe adresa maria.tirenescu pe gmail.com. Vă trimit cartea în format pdf. şi o puteţi printa.

Link-ul promis http://en.calameo.com/read/0000035246b4e6c74e4a5