O emisiune de Cristina Șoloc

România veritabilă: Vișeu de Sus - Noblețea maramureșenilor (@TVR1)

https://www.youtube.com/watch?v=sbsEY_lU6gg

Articol din Observatorul militar

În numărul 30 din acest an al Observatorului militar, colonelul Dan Gîju, redactorul şef al acestui săptămânal, scrie:


"Chiar în ajunul aniversării zilei noastre, a jurnaliştilor militari, am primit de undeva de departe, de la Cugir, alături de o scrisoare de felicitare această interesantă carte de memorii, în parte de front, a învăţătorului Dumitru Grad (1913-2002), intitulată simplu, Printre amintiri, şi apărută recent la Editura Pim din Iaşi, sub îngrijirea copiilor săi, inginerul Toderaş Grad şi profesoara Maria Tirenescu, cea care, de altfel, ne-a şi trimis acest binevenit dar de ziua noastră. Spun binevenit, deoarece în „povestea cărţii", care ţine loc de „cuvânt înainte", Maria Tirenescu ne dezvăluie că, într-un fel, cartea a apărut şi datorită colaborării cu jurnaliştii militari de la Ora armatei, mai exact cu Eugen Pelin, cel care, prin 1991, primind o scrisoare pe adresa emisiunii militare de radio despre protagonistul de acum al acestor memorii, în speţă învăţătorul Dumitru Grad, i-a sugerat fiicei sale să aştearnă pe hârtie tot ceea ce-şi mai aminteşte din timpul războiului.

Aşa că, astăzi, avem în faţă aceste amintiri efectiv valoroase; în parte, din câte reţin, publicate şi de noi acum ceva ani, în revista Viaţa militară. Sigur că, în ceea ce ne priveşte, în mod deosebit ne interesează capitolul 1940-1945, adică amintirile din perioada cât Dumitru Grad s-a aflat mobilizat sub steagul Batalionului 16 Vânători de Munte, cu care a luptat pe frontul antisovietic, pentru eliberarea Basarabiei, apoi cu Batalionul 9 VM, la comanda companiei a doua, cu care a luptat în Vest; lupte crâncene, în prima linie, din care iese rănit de schije de brand, pe 26 octombrie 1944. Va scăpa după patru luni de spitalizare, astfel că memoriile urcă până în primăvara lui 1992, când autorul era deja locotenent-colonel în rezervă, reprezentant de frunte al ANVR-ului din Vişeul de Sus, şi, dincolo de interesul strict militar, cartea sa se constituie mai departe într-o secvenţă nu lipsită de importanţă pentru istoria învăţământului românesc, de un anumit nivel, din anii comunismului. Prin urmare, o carte cât se poate de instructivă, scrisă în registru simplu şi direct, cu mare drag pentru armată şi pentru meseria de dascăl apărută, nu trebuie trecut cu vederea, graţie copiilor lui. (D. GÎJU)"


Nr. 30 (28 iulie - 3 august 2010), pagina 20
http://www.presamil.ro/

Fragment din „Veteranii pe drumul onoarei”

Colonel ( r ) Nerone Lupaşcu scrie:

„Gilău, localitate situată la 15 km vest de Cluj-Napoca, Pe Someşul Cald, nume de care este legată amintirea zilei de 11 octombrie 1944, când batalioanele 8 şi 9 vânători de munte acţionând umăr la umăr, l-au eliberat, cu pierderi minime ( 45 de luptători, din care 4 morţi).*

În cursul nopţii de 10 spre 11 octombrie aceste două batalioane au reuşit să se apropie de liziera de sud a localităţii la distanţa de asalt. Subunităţile de front care urmau să atace de front erau compania 1 din Batalionul 8 vânători de munte, comandant căpitanul Romulus Sirca şi compania 2 din Batalionul 9 vânători de munte comandant locotenentul Dumitru Grad.

Spre ziuă, când luptătorii noştri aşteptau concentraţi la maximum semnalul de asalt, s-a auzit o mică pocnitură şi pe cer au apărut trei stele roşii. Racheta trasă de căpitanul Romulus Sirca era semnalul asaltului. Strigăte prelungite de „ura” au izbucnit din piepturile vânătorilor de munte şi după câteva minute zeci de grenade au explodat în şanţurile de luptă ale inamicului, apoi lupta corp la corp, aspră şi necruţătoare ( la baionetă ai noştri erau neîntrecuţi ), forma de luptă în care măiestria, curajul, puterea îşi spuneau cuvântul.

În scurt timp inamicul din prima linie a fost lichidat şi cele două batalioane au pătruns în localitate. Străzile au fost repartizate pe companii şi a început curăţirea, casă cu casă. Peste tot explodau grenade şi se auzeau rafale de pistol mitralieră.

În fruntea companiei sale, căpitanul Sirca înlătură rezistenţele inamice, reuşind să pună stăpânire pe primul pod peste Someşul Cald. Acolo a fost supus focului de arme automate inamice, instalate în crenelurile din zidul castelului din Gilău, cât şi al celui de artilerie grea şi aruncătoare.

Cu toate acestea, căpitanul Sirca nu s-a oprit şi cu avânt s-a îndreptat spre al doilea pod, dar în timp ce se apropia, podul a fost aruncat în aer, compania fiind nevoită să treacă prin apă.

Ici, acolo, câte un localnic mai curajos apărea din câte o şură sau pivniţă în care se ascunsese şi striga bucuros, « au venit ai noştri!». Când se lumină bine de ziuă, ultimele elemente inamice erau azvârlite la nord de sat.

În scurt timp horthyştii au contraatacat şi după aproape trei ore au fost respinşi.

Mai la est, batalioanele 16 şi 10 vânători de munte, atacând la fel de îndrăzneţ, au reuşit să respingă inamicul şi după ce au pus stăpânire pe şoseaua Gilău-Cluj, au împins elemente uşoare pe înălţimile de la nord de şosea.

Pentru eroismul cu care Batalionul 8 vânători de munte şi compania 2 din Batalionul 9 vânători de munte au luptat înainte de Gilău şi după, au fost citate prin ordin de zi **)de către generalul comandant al diviziei, ordin din care cităm:

« În luptele pentru eliberarea pământului sfânt al Transilvaniei(…), Divizia 2 munte a acţionat cu Batalionul 8 vânători de munte, comandat de locotenent-colonelul Nicolae Negoiţă, pe axul Cacova Ierii - Muntele Băişorii - Vârful Muntele Mare (cota 1827) - Piatra Groşilor(1757) - Vârful Dumitreasa (1640) - Piatra Căţelii(1435) – Festieşul (1241); curăţind până în seara zilei de 23 septembrie 1944 rezistenţele inamice de pe direcţia sa de înaintare, precum şi pe acelea de pe văile Someşului şi Ierii şi căzând în flancul inamicului de pe Dealul Plopilor şi Dealul Cărării a uşurat atacul Grupului 5 vânători de munte din ziua de 24 septembrie.

În ziua de 11 octombrie, folosindu-se de manevra Batalionului 9 vânători de munte, a trecut Someşul şi a atacat pe la sud-est Gilăul reuşind să cucerească şi să cureţe complet partea de sud a satului, producând inamicului pierderi grele şi capturând mult material şi subzistenţe.

De la Batalionul 9 vânători de munte s-a remarcat compania 2, comandată de locotenentul Grad Dumitru. Prin luptele la grenadă şi la baionetă, această companie a fost prima subunitate care a intrat în Gilău, reuşind să ocupe repede partea de nord-est şi nord a satului.

Pentru priceperea şi vitejia dovedită (…), se citează prin ordin de zi pe Divizia 2 munte, locotenent-colonelul Negoiţă Nicolae şi Batalionul 8 vânători munte, precum şi locotenentul Grad Dumitru şi compania 2 din Batalionul 9 vânători munte».

*) Între flancul stâng al Armatei 4 române şi Divizia 2 munte acţiona Corpul 104 armată sovietic.
**)Ordin de zi nr. 77 din 30 noiembrie 1944



paginile 340 si 341 (vol. IV)