Câteva mărturii peste ani

Am primit azi (prin poşte electronică) un mesaj scurt, dar cu încărcătură deosebită. Din el, am selectat:

"D-zeu să-l odihnească acolo unde e! M-a emoţionat vestea.

După ce-am plecat din Vişeu, îl sunam de fiecare dată când era ziua lui. Ce placere mi-ar fi făcut să-l pot suna şi azi. Mi-a fost tare drag! A fost un om care, sub masca de o simplitate de nedescris,  ascundea o enciclopedie activă în multe domenii şi o plăcere de a conversa şi evoca amintiri dragi lui. Te făcea, prin felul de a povesti, părtaş al evenimentelor. 

N-am mai avut niciodată după acea un director care să-şi cheme câte o mână de colegi la cafea în oraş şi cu un aer jovial să întreţină discuţii plăcute pe tot felul de teme. Ce frumoase au fost acele vremuri...

Şi să nu uit că primul meu domiciliu în Vişeu a fost la voi acasă. Ne-a sugerat să stăm la el până ne rezolvăm locuinţa. Care director ar mai fi făcut aşa ceva? Doru tocmai reuşise la Baia Mare la liceu, tu te-ai stabilit la Cugir şi mama cu tatăl tău s-au trezit fără copii. Ne-au înfiat pe mine şi pe încă o colegă, tot clujeancă şi tot psihopedagog.

O, ce vremuri! (...)"

Persoana din al cărui mesaj am citat a scris şi ceea ce am postat aici:

http://memoriile-familiei.blogspot.ro/2007/12/maria-magdalena-bob-kuki.html

Gânduri

Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea tatălui meu. Sau mâine, după cum e scris în registrul de la biserică. Oricum, e un secol.

Poate credeţi că numai în septembrie şi ianuarie îmi amintesc de tata. Vă înşelaţi. Sunt foarte multe situaţii în care încerc să-mi imaginez ce-ar face tata, ce-ar spune tata... Am scris câteva proze scurte în care e amintit tata, în diverse situaţii.

Mai jos, voi da câteva link-uri.

http://literatoamna.blogspot.ro/2013/09/papusile-mele.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2012/11/deformatie-profesionala.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2012/08/tancul.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2012/07/inginera-de-branza-ma-fac.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2012/06/prima-vacanta-mare.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2011/11/difuzorul.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2010/10/la-cantina.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2010/10/paturile.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2010/06/cum-se-recita-o-poezie.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2010/06/numeralul_01.html

http://literatoamna.blogspot.ro/2008/04/poveste-de-iarn.html

Poate aceste încercări ale mele au doar o valoare sentimentală. Oricum, pot să caracterizeze un om. Şi nu orice om, ci un pedagog de excepţie, un model de urmat.

Am găsit o fotografie

Ştiam că e undeva. Acum, căutând altceva, am găsit-o!

După zece ani

Au trecut 10 ani de când nu am mai vorbit cu tata. Şi tare mult îmi mai plăcea să-l ascult. La orice subiect, avea ceva intresant de spus, despre orice îl întrebam putea să îmi spună ceva, eventual, să mă trimită la dicţionar, la bibliotecă...

Am recitit câteva scrisori vechi. Voi posta un fragment din scrisoarea care a fost publicată în „Viaţa militară”:


„El avea timp să-mi povestească, el ştia cum să fie interesant, el simţea că are un interlocutor deosebit. (Mama spunea mereu că sunt un fel de Atena, un fel de creaţie a minţii tatălui meu. Desigur, glumea. )

În 2002, de Sfântul Ioan, a fost ultima oară când l-am văzut pe tata. M-am ţinut tare. De la el am învăţat că e bine să te poţi abţine de faţă cu lumea. Am învăţat de mică să-mi stăpânesc lacrimile. (…de ciudă plâng eu numai, mamă…) În acea ultimă zi, au venit un grup de 7-8 veterani de război (cu care lucrase la subfiliala A.N.V.R.), comandantul unităţii militare a trimis o grupă de militari care a făcut de gardă la catafalc, iar în cimitir, au tras trei salve de pistol automat. ( A.K.M.) Şi era atât de frig, era atâta zăpadă şi atât de albastru cerul!”

Sper să revin cu subiecte pe acest blog. Că prea stă cuminte...

Un premiu pentru carte

De Ziua Armatei, a sosit plicul cu diploma şi medalia acordate de Asociaţia culturală "FLOREMA DESIGN" din Orăştie.


Nu am reuşit să le scanez, dar le-am pozat, de Sântul Dimitrie/Dumitru, ziua onomastică a tatălui meu.


Sunt bucuroasă şi emoţionată! Se mai pot primi premii post mortem...
Mulţumesc, "FLOREMA DESIGN"!

Articol din Observatorul militar

În numărul 30 din acest an al Observatorului militar, colonelul Dan Gîju, redactorul şef al acestui săptămânal, scrie:


"Chiar în ajunul aniversării zilei noastre, a jurnaliştilor militari, am primit de undeva de departe, de la Cugir, alături de o scrisoare de felicitare această interesantă carte de memorii, în parte de front, a învăţătorului Dumitru Grad (1913-2002), intitulată simplu, Printre amintiri, şi apărută recent la Editura Pim din Iaşi, sub îngrijirea copiilor săi, inginerul Toderaş Grad şi profesoara Maria Tirenescu, cea care, de altfel, ne-a şi trimis acest binevenit dar de ziua noastră. Spun binevenit, deoarece în „povestea cărţii", care ţine loc de „cuvânt înainte", Maria Tirenescu ne dezvăluie că, într-un fel, cartea a apărut şi datorită colaborării cu jurnaliştii militari de la Ora armatei, mai exact cu Eugen Pelin, cel care, prin 1991, primind o scrisoare pe adresa emisiunii militare de radio despre protagonistul de acum al acestor memorii, în speţă învăţătorul Dumitru Grad, i-a sugerat fiicei sale să aştearnă pe hârtie tot ceea ce-şi mai aminteşte din timpul războiului.

Aşa că, astăzi, avem în faţă aceste amintiri efectiv valoroase; în parte, din câte reţin, publicate şi de noi acum ceva ani, în revista Viaţa militară. Sigur că, în ceea ce ne priveşte, în mod deosebit ne interesează capitolul 1940-1945, adică amintirile din perioada cât Dumitru Grad s-a aflat mobilizat sub steagul Batalionului 16 Vânători de Munte, cu care a luptat pe frontul antisovietic, pentru eliberarea Basarabiei, apoi cu Batalionul 9 VM, la comanda companiei a doua, cu care a luptat în Vest; lupte crâncene, în prima linie, din care iese rănit de schije de brand, pe 26 octombrie 1944. Va scăpa după patru luni de spitalizare, astfel că memoriile urcă până în primăvara lui 1992, când autorul era deja locotenent-colonel în rezervă, reprezentant de frunte al ANVR-ului din Vişeul de Sus, şi, dincolo de interesul strict militar, cartea sa se constituie mai departe într-o secvenţă nu lipsită de importanţă pentru istoria învăţământului românesc, de un anumit nivel, din anii comunismului. Prin urmare, o carte cât se poate de instructivă, scrisă în registru simplu şi direct, cu mare drag pentru armată şi pentru meseria de dascăl apărută, nu trebuie trecut cu vederea, graţie copiilor lui. (D. GÎJU)"


Nr. 30 (28 iulie - 3 august 2010), pagina 20
http://www.presamil.ro/

Copertă

Am înlocuit coperta postată în 4 mai cu cea finală. Lipseşte doar sigla editurii.