Alte activităţi

Şi înainte, dar mai ales după luarea conducerii casei de cultură, am îndeplinit funcţia de conferenţiar şi pionier, şi-apoi, ani de zile, responsabilul brigăzii ştiinţifice.

Cu un colectiv bine închegat şi alcătuit din medici, profesori, ingineri şi jurişti, la sediu, în sectoarele forestiere, în cartiere şi comunele şi satele raionului, am satisfăcuta acuta nevoie a publicului de informaţii şi noutăţi din cele mai variate domenii ale ştiinţei şi culturii.

În perioada respectivă, oamenii îşi puneau întrebarea dacă cosmonauţii vor putea ajunge la lună, dacă au aselenizat, dacă vor merge şi mai departe. Întrebările erau legate de progresele obţinute de omenire în cucerirea cosmosului. Publicul vrea să ştie cum se pot transmite imagini dintr-o localitate în alta (e vorba de televiziune), când va fi posibil acest lucru şi la noi... Publicul dorea să ştie care sunt cauzele anumitor boli şi cum pot fi prevenite sau cum pot fi tratate, dacă împotriva cancerului s-au descoperit tratamente, dar pentru vindecarea silicozei?

La sate oamenii voiau să ştie cum se combat bolile pomilor fructiferi, cum pot fi sporite recoltele de fructe, despre unele boli la animale şi combaterea lor. Mai voiau să ştie în plus anumite prevederi legale cu privire la donaţii, moşteniri, divorţuri...

O foarte intensă activitate de informare s-a desfăşurat în preajma eclipsei de soare vizibilă şi la noi. Uneori au fost necesare explicaţii în plus – în afara explicării fenomenului în sine – cu privire la eventualele urmări sau efecte asupra omului şi a animalelor. La Leordina – bunăoară – femei superstiţioase s-au înţeles să-şi procure lumânări, să se adune în anumite locuri şi să moară împreună. „Dacă şi acest lucru se va întâmpla la ora şi în modul cum spun aceşti profesori, atunci o să-i cred oricând. Dar...” Fenomenul s-a produs în ziua, ora şi conform cu descrierile avansate de brigadă. Alte fenomene – mai ales de care se înspăimântau unii – nu s-au produs. Deci... avantaj brigada.

Au fost câţiva ani secetoşi. Oamenii vroiau să ştie de ce şi dacă seceta poate fi combătută, dacă savanţii ar putea provoca ploaia la comandă. Au fost ani ploioşi, chiar cu inundaţii, ploi „ruperi de nori”... Oamenii vroiau să ştie de ce plouă, de ce ninge, de unde grindina, ce sunt cicloanele. Pot fi prevăzute şi combătute cel puţin urmările? Au voit să ştie de ce fulgeră, de ce tună, ce este trăsnetul. De ce nu fulgeră şi nu tună iarna (!)?

Se produc cutremure de pământ. Se produc erupţii vulcanice cu efecte catastrofale. Oamenii voiau să ştie care sunt cauzele şi dacă pot fi prevăzute, prevenite şi combătute.
În mod obişnuit întrebările apăreau în mod spontan din sală. Alteori eram invitaţi să răspundem la întrebări deja adunate din sat, cartier ori punct de lucru.

Oamenii mai voiau informaţii cu privire la situaţia politică din diferite zone ale lumii. Care sunt relaţiile din China populară şi Taiwan? Ce se întâmplă în Vietnam, Laos şi Cambogia? Ce diferenţă este între Israel şi Palestina? Palestinienii şi evreii nu sunt acelaşi lucru? Ce-i cu loviturile de stat de prin America Latină? Ce a vrut Lumumba, dar Chombe? Ce este cu luptele din Nigeria? Dar războiul din Algeria? Dacă e posibil un război atomic, cine ar învinge şi care ar fi urmările?

Dar oamenii mai voiau să ştie care este părerea noastră cu privire la sectele religioase. Ce credeam despre traversarea Mării Roşii ca pe uscat doar la ridicarea bastonului lui Moise? Ce părere aveam despre potopul lui Noe şi de capacitatea corăbiei de a fi găzduit atâta vreme toate speciile de vieţuitoare existente în lume? Dacă la construirea Turnului Babel s-au amestecat toate limbile pământului, oare atunci au apărut toate limbile tuturor naţiilor? Dacă Iosua a oprit soarele şi luna în loc şi dacă a reuşit să dărâme zidurile cetăţii Ierochon numai prin strigăte şi ţipete?...

Membrii brigăzii căutau să formuleze răspunsuri pe înţelesul tuturor (unele răspunsuri chiar pentru oameni mai simpli), dar fără a vulgariza ştiinţa. Explicaţiile erau credibile, dar mai erau şi din cei ce se îndoiau de cele auzite, ori din cei ce înţelegeau incomplet.

Uneori ascultătorii urmăreau cu nesaţ răspunsurile la unele întrebări sau se minunau la alte răspunsuri, mai ales din cele ce arătau cuceririle ştiinţei, ori se amuzau, ori se îndoiau. Mai puţină credibilitate acordau problemei evoluţiei vieţii şi a cuceririlor cosmice. „Credeţi că vor ajunge pe lună?” „Da!” „Când?” „Conform planului Apollo în anul...” „N-o să le ajute Dumnezeu la comunişti.” „Dar cei ce au planificat anul şi data la care vor trimite oameni pe lună, sunt americani, capitalişti!” „Unde e sfoara cu care s-a măsurat distanţa până la lună?”
Şi totuşi omul a reuşit să aselenizeze. Ştiinţele au făcut cuceriri epocale. Războaiele atomice n-au avut loc. Problemele din Indonezia, Indochina, Nigeria, Algeria, etc. s-au rezolvat în felul lor... Viaţa îşi urmează cursul cu etape de acalmie sau zguduiri.

În cei opt ani cât am lucrat în cultură şi am răspuns de activitatea brigăzii ştiinţifice am efectuat circa o sută de ieşiri între oameni. Şi, în general, lucram cu „săli arhipline”, mai ales în zilele nelucrătoare.

Pe vremea aceea nu eram cuprinşi în reţeaua naţională de electrificare. Aparate de recepţie erau puţine. Televizorul în zona noastră era încă un vis frumos, dar nerealizat. Pe sate încă mai găseai analfabeţi. Şcoala de zece ani obligatorie abia se legifera. Prin iulie 1973 un ziarist m-a întrebat, printre altele: „Ce anume v-a ataşat de localitatea unde munciţi şi trăiţi de 23 de ani?” „Când am venit aici, Vişeul era o comună oarecare. M-am stabilit, am rămas şi n-aş mai pleca. Aş spune că am crescut odată cu localitatea. Ce m-a legat? Oamenii şi nevoia de a face ceva. Viaţa îşi are rostul său nu numai în oraşele mari. La Bucureşti, să zicem, aş fi rămas anonim, sau, cel mult, o o «celebritate de cartier». La Vişeu de Sus am fost martor activ al tuturor evenimentelor, de la naşterea oraşului până la ceea ce este el astăzi când dialogăm. Este aceasta o bucurie omenească, nu?”