Primii ani de şcoală

septembrie 1921 – septembrie 1925

În septembrie 1921 sunt trimis la şcoală fără însoţitor. Fraţii mai mari întrerupseră şcoala, iar următorii erau încă departe. (Între timp mai decedaseră din ei.) Am intrat în clasă după ce am ciocănit în uşă. Am salutat creştineşte cum ştiam de acasă, am sărutat mâna protopopului Tarţea Ion care era la masă şi, după câteva întrebări, am fost trimis să iau loc pe un scaun de bancă ce nu avea pupitru în faţă. Am fost neplăcut impresionat de acest loc. Aveam în trăistuţă o tăbliţă cu condei de piatră şi cârpă de şters, aveam un abecedar mai vechi (moştenire de la fraţii mai mari), prune şi pere uscate, sâmburi de harbuz şi pâine de mălai. N-aveam unde să mă desfăşor, iar în recreaţie n-am mâncat nimic.

În dimineaţa următoare m-am dus la şcoală mai devreme. Am ocupat un loc convenabil, am scos abecedarul şi tăbliţa pe bancă, iar când au venit alţii să-şi ocupe locul, n-am mai cedat.

La venirea protopopului, s-a uitat la tăbliţa care avea scrise nişte socoteli (cu rezultate probabil discutabile). M-a întrebat dacă am scris eu sau altcineva. La răspunsul afirmativ a deschis abecedarul şi mi-a spus să citesc la „oi”. Am citit. A deschis cartea către sfârşit. Am citit şi acolo. Atunci preotul a luat de pe alt rând de bănci un manual de clasa a III-a. Am citit şi acolo... „Tu n-ai ce căuta pe rândul acesta de bănci, treci pe rândul din mijloc”. Se pare că am fost trecut în clasa a II-a fără să o fi frecventat pe prima.

Protopopul a fost ales senator. A plecat la Parlament, iar în clasă a rămas cu noi diacul Alexa care, uneori, trăgea din pipă la catedră în timp ce noi ne hârjoneam prin clasă în nori de praf şi într-o larmă ce se auzea din drum. În anii următori au venit nişte învăţători tineri (despre care am aflat mai târziu că erau normalişti trimişi înainte de terminarea şcolii pentru a suplini nevoia de cadre didactice). În toamna lui 1924 ne-a lua în primire preotul Arcaş Ioan. Mie şi încă unui elev ne-a spus că suntem în clasa a IV-a. Îndeplineam diverse comisioane, făceam şi pe monitorii, aveam acces la bibliotecă şi laborator. Ni s-a spus că noi vom merge la şcoală „mai departe”. Am terminat clasa cu nişte medii mari şi ne-am pregătit sufleteşte pentru plecare.