Demisia

Înainte de înmânarea cererii, am solicitat un moment în care le-am citit din „Istoria poporului român” de la pagina 275. „...Folosind atmosfera creată, la 11/12 februarie 1866, adversarii săi l-au silit să abdice cu ajutorul câtorva ofiţeri. Deşi scurtă, domnia lui Al. I. Cuza a fost însă una din cele mai bogate în înfăptuiri din istoria poporului român...” Cred că merită să adaug că inspectorul era profesor de istorie, iar cererea s-a înmânat în acele zile ale lui februarie, dar anul era 1974.

Juristul a râs, cam amar, apoi m-a felicitat pentru ideea avută. Drept urmare, ei i-au zis o nouă „monstruoasă coaliţie”. Cererea a fost aprobată operativ.


***

Pentru „Termopile Leonida şi apărarea Spartei şi a legilor ei...”, pentru „ostracizarea lui Aristide cel Drept...” pentru alte personaje mitologice şi istorice am devenit incomod pentru unii care ar fi dorit o muncă lejeră, comodă, lipsită de „indicaţii”, iar pentru fiecare mic succes să li se cânte osanale. Incomod am devenit şi pentru cei mulţi „foşti” care ar fi dorit să mai fie. Incomode au fost şi memoriile înaintate, insistenţele depuse pentru urgentarea rezolvării unor probleme grele în calea dezvoltării şi modernizării învăţământului. Incomodă era şi pentru mine vârsta mea şi indolenţa unora... Accidentul de muncă a fost o ocazie care a atras atenţia asupra noastră, iar unii abia aşteptau ghilotinarea directorului. Colectivul de elevi era de altă părere...

Fără tergiversări (aşa a fost mai bine pentru ca să se menţină asemănarea cu ... istoria), Inspectoratul Şcolar a trimis pe inspectorul general adjunct şi inspectorul de rută să execute Decizia nr. 2435/1974 din 20 februarie 1974. Din partea oraşului au venit directorul coordonator şi delegatul (nu preşedintele) comitetului executiv.

Necunoscând mai de-aproape atmosfera din şcoală, inspectorul general adjunct a vorbit cam în doi peri. „Ce-aţi zice de funcţia de director adjunct?” „Aut Caesar, aut nihil”, am gândit şi zis.

„Am ordin să vă aduc elogii din partea Executivului Judeţean.” M-am gândit atunci că dacă şefii aceştia mari nu vin cu acuze şi critici exagerate la lipsurile care mai dăinuie în şcoală, atunci nici eu n-am nevoie de argumente şi dovezi în apărare.

Adunarea cadrelor didactice pentru instalarea noii conduceri s-a desfăşurat în atmosferă de „calm”. Inspectorul general adjunct a spus motivul pentru care se afla printre noi, având ezitări şi căutând să evite eventuala partinitate. În timp ce inspectorul de rută se aştepta să mă refer la „monstruoasa coaliţie”, m-am referit la înfrângerea de la Războieni şi legenda cu Daniil Sihastrul.

Delegatul executivului orăşenesc a adus elogii pentru activitatea depusă. „Directorul Grad este cunoscut în toate localităţile din jur şi este singurul dascăl din Văile Izei şi Vişeului pe pieptul căruia vezi strălucind la sărbători «Steaua României cu spade şi panglică de virtute militară» pentru activitatea sa din timpul războiului pentru eliberarea Transilvaniei. Noua directoare şi-a stăpânit greu emoţiile luând cuvântul, în timp ce între colaboratoarele dintru începuturi se mai ştergeau şi lacrimi. Cu urările de succes pentru noile numite, cu angajamentul de a ajuta pe cât posibil la dobândirea unei experienţe mai bogate, am încheiat şi această etapă.

Redau mai jos în extras dispoziţia Inspectoratului Şcolar: „Dispoziţia nr. 2435/1974. Inspectorul şcolar general al Inspectoratului Judeţean Maramureş, având în vedere referatul din 18 II 19 întocmit de Tov. Bălăneanu Alexandru – inspector şcolar, prin care propune eliberarea, la cerere, a Tov. Grad Dumitru din funcţia de Director al Şcolii Ajutătoare din Vişeu de Sus, văzând cererea Tov. Grad Dumitru înregistrată şa nr. 809/18.02.1974... în baza art. 55... dispune: Art. 1 Tov. Grad Dumitru se eliberează, la cerere, din funcţia de Director al Şcolii Ajutătoare Vişeu de Sus, pe data de 20 februarie 1974. Cu aceeaşi dată trece pe post de educator la Şcoala Ajutătoare Vişeu de Sus... Art. 2 ... Baia Mare 20.02.1974. Inspector general profesor Andrei Bălan”