Schimbări

Ne apropiem de încheierea anului şcolar 1949/1950. Primind un ordin de la Comitetul Provizoriu al plasei Iza, din Dragomireşti, prin care mi se punea în vedere să predau direcţiunea şcolii în termen de 48 de ore colegului Zamfirescu Titus, iar eu să mă prezint la centrul de plasă pentru a lua în primire conducerea Secţiei Învăţământ şi Cultură, m-am conformat acelui ordin.

Îmi amintesc că în 1947 am fost rugat să mă mut la Sighet pentru a conduce Sindicatul judeţean pentru învăţământ. Am fost ales preşedinte, dar nu m-am mutat la Sighet, drept ca un „şugubăţ” mi-a zis „preşedintele fantomă”. Bine-nţeles că la următoarea adunare generală a fost ales altul.

Prefectul judeţului din acea perioadă, Nicolae Vancea, m-a rugat să preiau conducerea Direcţiei Comerciale a judeţului, deoarece nu găseşte om de încredere. Tratativele au durat peste o lună. Nu am acceptat, sub motiv că nu mă pricep la aşa ceva, deşi între timp o perioadă am făcut şi contabilitatea cooperativei de aprovizionare şi consum din Săcel, contribuind la dezvoltarea şi întărirea acestei cooperative. Acest fapt l-a supărat pe prefect. Faptul că refuzam avansuri şi sarcini în afara comunei i-a pus pe „unii” să gândească şi să aprecieze că aş fi „suspect”…

Pentru a nu risca, am „executat ordinul” primit de la Comitetul Provizoriu şi am luat în primire Secţia Învăţământ şi Cultură, Dragomireşti.

În calitate de şef al Secţiei Învăţământ şi Cultură sau „inspector”, cum le plăcea multora să zică, în perioada 31 mai-15 iunie am efectuat câteva inspecţii unor cadre necalificate, în vederea titularizării lor. Boacăne destule făceau acestea. Exemplu: în Dragomireşti la o oră de aritmetică la clasa a II-a, elevii care rezolvau o problemă la tablă concomitent cu clasa, au greşit rezolvarea, obţinând un rezultat greşit. O elevă care a lucrat independent, înaintea celor de la tablă, a obţinut alt rezultat (pe cel bun). „Doamnă, mie mi-a dat alt rezultat”, a spus mergând la catedră cu caietul ei. „Treci la loc şi fii mai atentă, că ai greşit!” Eleva a plecat amărâtă la loc, căutând spre mine jenată. I-am văzut rezolvarea. Era corectă. La terminarea orei am întrebat-o: „Cum te cheamă?”, „Ciolpan…”(?), „Fii liniştită! Ai lucrat bine. Ceilalţi au greşit.”

Am vizitat apoi toate localurile de şcoli din raza plasei Iza, spre a vedea condiţiile materiale existente, pregătirile pentru noul an şcolar, planurile de şcolarizare, nevoile de cadre didactice. Locuinţă nu mi-am găsit. Făceam naveta la Săcel unde-mi rămăsese familia. În noaptea când nu aveam mijloace de transport, dormeam în sediul Comitetului Provizoriu, jos sau pe o canapea ruptă şi la lemnărie, şi la arcuri, şi la înveliş.

Spre toamnă se vorbea despre reforma administrativă, de raionare. Se făceau dosare de cadre pentru raionul Vişeu ce urma să cuprindă şi comunele din plasa Iza. Am fost „selectat” şi întrebat dacă la raion prefer învăţământul sau cultura. Bine-nţeles că am optat pentru învăţământ.